Ayreon - 01011001

Lansat la : 29.ianuarie.2008

Gen : Progressive Metal



Line-up:

Forever

In the booklet, each of these vocalists is represented by a symbol.

• Hansi Kürsch (Blind Guardian, Demons & Wizards) (Celtic cross)
• Daniel Gildenlöw (Pain of Salvation) (®)
• Tom S. Englund (Evergrey) (Lightning bolt)
• Jonas Renkse (Katatonia) (Pentacle)
• Jørn Lande (ex-Masterplan, ARK) (Crow)
• Anneke van Giersbergen (Agua de Annique, ex-The Gathering) (♥)
• Steve Lee (Gotthard) (Yin Yang)
• Bob Catley (Magnum) (Pinwheel)
• Floor Jansen (After Forever, Star One) (Ω)
• Magali Luyten (Beautiful Sin, Virus IV) (Crescent moon)

Man

• Simone Simons (Epica) as Simone, an internet-dating service user.
• Phideaux Xavier as PX, an internet-dating service user.
• Wudstik as a 21st century scientist, preparing The Final Experiment.
• Marjan Welman (Elister) as a 21st century scientist, preparing The Final Experiment.
• Arjen Anthony Lucassen as Mr. L, a mentally ill man, who is in a mental asylum and is able to get visions from the Forever people. He, in his dreams, takes the places of Ayreon the Blind Minstrel from The Final Experiment, of The Hippie from Into the Electric Castle, of the Forever people in Planet Y from Flight of the Migrator, and of 'Me' from The Human Equation.
• Liselotte Hegt (Dial) as the mentally ill man's nurse in the asylum.
• Ty Tabor (King's X) as an average middle-class worker, with an average family and who is an avid user of the BitTorrent protocol for downloading files.

Instrumentalists

• Arjen Anthony Lucassen - Guitar, keyboards, synths, bass guitar, programming
• Ed Warby (Gorefest) - Drums and percussion
• Lori Linstruth (ex-Stream of Passion) - Guitar solo on "Newborn Race"
• Michael Romeo (Symphony X) - Guitar solo on "E=MC2"
• Derek Sherinian (Planet X, Yngwie Malmsteen, ex-Dream Theater) - Keyboard solo on "The Fifth Extinction"
• Tomas Bodin (The Flower Kings) - Keyboard solo on "Waking Dreams"
• Joost van den Broek (After Forever) - Piano and Keyboard solo on "The Sixth Extinction"
• Jeroen Goossens (Flairck) - Flutes
• Ben Mathot (Dis) - Violins
• David Faber - Cellos

Tracklist:

Disc 1 - Y

1. "Age of Shadows" − 10:47
   1. incl. "We Are Forever"
2. "Comatose" − 4:26
3. "Liquid Eternity" − 8:10
4. "Connect the Dots" − 4:13
5. "Beneath the Waves" − 8:26
   1. "Beneath the Waves"
   2. "Face the Facts"
   3. "But a Memory..."
   4. "World Without Walls"
   5. "Reality Bleeds"
6. "Newborn Race" − 7:49
   1. "The Incentive"
   2. "The Vision"
   3. "The Procedure"
   4. "Another Life"
   5. "Newborn Race"
   6. "The Conclusion"
7. "Ride the Comet" − 3:29
8. "Web of Lies" − 2:50

Disc 2 - EARTH

1. "The Fifth Extinction" − 10:29
   1. "Glimmer of Hope"
   2. "World of Tomorrow Dreams"
   3. "Collision Course"
   4. "From the Ashes"
   5. "Glimmer of Hope (reprise)"
2. "Waking Dreams" − 6:31
3. "The Truth Is In Here" − 5:12
4. "Unnatural Selection" − 7:15
5. "River of Time" − 4:24
6. "E=MC²" − 5:50
7. "The Sixth Extinction" − 12:18
   1. "Echoes on the Wind"
   2. "Radioactive Grave"
   3. "2085"
   4. "To the Planet of Red"
   5. "Spirit on the Wind"
   6. "Complete the Circle"

____________________________________________________________________


CD 1 - Y

Am avut reticente cu privire la calitatea acestui album, eu neascultand niciodata Ayreon sau vreun alt proiect al lui Lucassen, dar vazand multitudinea de muzicieni buni care participa la 01011001 si recenzile bune primite, m-am gandit sa-i dau o incercare.
De la prima piesa albumul te duce intr-o atmosfera epica, neintalnita de mine pana acum la un album de metal. Trebuie sa preciezez ca nu-mi prea plac operele rock, Tommy nu mi-a placut, iar The Wall mi s-a parut doar bun(nu extraordinar sau "the album" cum spun unii).
01011001 a fost considerat de multi prea pretentios si monoton, dar cred ca tocmai asta il face unic in gaura asta neagra care se numeste metal-ul din ultimii ani, in care fiecare copiaza pe fiecare(ok, ok, nu generalizez, dar cam asa e).

Prima piesa, Age of Shadows, incepe cu un sunet de masinarie(parca extras din Matrix) continuat de un riff in forta al lui Arjen si de-un ritm oriental pe sintetizator(albumul e plin de sintetizatoare).
Epicul e un punct forte al acestui album, in prima parte a piesei, Arjen ne prezinta o viitoare "epoca a umbrelor", masinizata(lucru evocat si de sunetul de masinarie de la inceputul piesei) si fara speranta(laitmotivul fiind "The Age Of Shadows has begun"), dupa care un duet feminin(printre vocile feminine exista si o soprana daca nu ma inseala urechile) in care ne este prezentata o revolta fata de situatia existenta.
Nu pot sa nu asociez asta cu situatia actuala de pe Pamant, pare a fi un semnal venit din partea maestrului(imi permiteti sa-i spun asa, nu?) Lucassen. "We never heeded the warning", al treilea vers din prima strofa...

Comatose imi induce o stare ciudata,...comatoasa, da.
Pot spune ca m-am indragostit de vocea lui Jorn Lande, e incredibil de calda, iar combatia cu vocea Annekei e foarte bine gandita(thanks to Lucassen).
Piesa e un space-rock de cea mai inalta speta, ma face sa ma gandesc la Pink Floyd sau chiar la Hawkwind, cu synth-urile atat de bine aranjate, superb!
Povestea continua, cei de pe Planeta Y(sau navigatorii de pe vasul Forever, in acesta recenzie vor aparea amandoua denumirile) sunt inca sub influenta masinariilor, se simte nesiguranta si mai ales frica.

Vocea lui Lande apare din nou pe Liquid Eternity. Lucassen face apel din nou la sintetizatoare pentru a crea sunete de masinarii la inceputul piesei. Liquid Eternity e o piesa de rezistenta pe prima parte a albumului, cu ritmuri orientale pe de-o parte si cu un refren in forta si savuros pe de-alta parte.
O parte dintre cei de pe Planeta Y vor sa traiasca o viata nemuritoare si masinizata, dar o parte dintre ei(reprezentati pe aceasta piesa de vocea lui Lande) vor sa-si recapete viata lor normala, muritoare. Lande evoca si libertate avuta inainte.

Pe Connect The Dots mergem pe Pamant unde apare un muncitor mediocru, utilizator al programului Bittorent, care pare a fi "The American Mid-Class Worker Stereotype"(Ty Tabor).
Pe partea de melodie nimic special, melodia este poppish, dar buna, totusi, in contextul albumului. Are miros de "hit".

Beneath The Waves e a doua piesa cea mai lunga de pe prima fata a albumului, dar din pacate e cam singura care nu-mi prea transmite nimic. Se folosesc din nou instrumente acustice(foarte folosite pe mai tot albumul, de altfel). E singura piesa care mi se pare expirata, nu stiu, poate asteptam mai mult de la refren, poate versurile nu m-au satisfacut, dar in orice caz nu e o piesa de referinta.
Versurile sunt tot despre dorinta celor de pe Y de a reveni la viata muritoare, avuta de ei inainte. Desi piesa nu dezamageste aici, ma asteptam la mai mult, la o dezvoltare mai altfel a ideii.

In New Born Race, cei de pe Y isi exprima dorinta de a-si trimite DNA-ul lor spre Pamant pentru a-si recapata sentimentele si emotile si pentru a scapa de masinariile care le controlau viata. Pot spune ca New Born Race e o gura de aer in privinta melodiei fata de Beneath The Waves, care, cum am spus, m-a dezamagit. Aici gasim instrumente acustice bine plasata si, bineinteles, il mai gasim si pe Jorn Lande :) . Pot spune ca e cel mai potrivit cantaret ales de Lucassen pentru 01011001.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta!

Cometa este trimisa pe Pamant, dar consecintele ne sunt prezentate doar pe CD2 al albumului.
Ride The Comet este o piesa scurta, simpla, efectiva si foarte frumoasa. Poate prea simpla pentru un album de prog, dar daca ne gandim in context e OK. Vocile nu dezamagesc nici aici(punctul foarte al intregului album dupa epic).
M-am gandit sa va prezint refrenul, pentru ca mi-a placut in mod special,:
.................................................................
Carry out our dangerous task Sail uncharted spheres Live out our dreams, ride the comet Journey on the Migrator trail Cross the new frontiers Pass on our genes, ride the comet

Dial...Log-in....Par,par,par....Cam cu asta seamana inceputul melodiei Web Of Lies.
Suntem intampinati de o frumoasa tema celtica si de vocea Simonei si al lui Xavier, doi utilizatori a internet date-ului. Nu e o piesa rea, dar nu straluceste in absolut nici o privinta(asta-i riscul operelor rock/metal, trebuie sa ai niste piese tematice, dar fara nici o calitate muzicala). Actiune se petrece pe Pamant).



CD 2 - Earth

Chitara acustica, solo-urile de synth(marca Derek Sherinian) si de chitara si vocea lui Lande si a Annekei sunt highligths-urile pe The Fifth Extinction. Aici apare si vioara si violoncelul, superb!
Navigatorii vasului Forever au reusit sa-si transmita ADN pe Pamant, iar ei si-au recapatat emotiile si sentimentele. Ei vor, totodata, sa ajute planeta Pamant si s-o scape de dinozauri(!). Ei reusesc acest lucru, dar pe langa asta ei vor sa faca mult mai mult.
Side-observation: It's me sau vocea lui Hansi dezamageste? De exemplu, acelasi pasaj este cantat de el si de Bob Catley consecutiv, dar interpretarea lui Catley imi place mai multe decat cea a lui Hansi. Ii apreciez calitatile vocale insa ar fi putut fi plasat mai bine.

Solo-ul de synth al lui Bodin(The Flower Kings) de pe Waking Dreams si trecerea lui spre solo-ul de chitara al lui Lucassen sunt o bijuterie care ne arata semne de virtuozitate din partea amandorura. De Bodin stiam, dar Arjen - dupa cum v-am spus - m-a surprins total pe acesta album, si pe partea de aranjare, dar si pe partea de interpretare
Ca o curiozitate, Arjen nu stie sa scrie sau sa citeasca partituri, weird!
Waking Dreams mi se pare melodia care spune cel mai putin la partea lirica. In contextul povestii, piesa asta ar fi putut si sa nu existe.

Poate pentru unii repetarea unei teme celtica nu poate fi un lucru bun, dar pentru mine este OK, atat timp cat este bine plasata. Pe The Truth is Here apare personajul Mr. L(Arjen Lucassen), un nebun dintr-un spital care poate sa primeasca diferite informatii de pe Forever.
Pe langa tema celtica se mai repeta refrenul care are pe fundal o chitara acustica.
Parca as fi vrut un refren mai hotarat, o zvacnire, undeva.

Dar urmatoarea melodie, Unnatural Selection, e mult mai interesanta. Preserata cu citate din JFK, Bush("This will not be another Vietnam", yeeeeeeeah!), Al Gore, Churchill sau Roosevelt, Unnatural Selection prezinta intentia celor de pe planeta Y de-ai ajuta pe Pamanteni sa-si upragedeze mintile, but on the other hand asta s-a intamplat si cu ei, " We should not make the same mistake twice",

what will they do?...
Putem spune ca exista si "puritani" in tabara celor de la Forever, care ii aprecieaza pe Pamanteni asa cum sunt, neincercand sa-i schimbe. Dar, totusi, nu e dupa ei, ce a fost facut a ramas facut, omenirea este condusa de masinarii, exact ca si cei de pe planeta Y, acum ceva timp in urma.

Folk metal, clar! Si inca unul de buna calitate, se potriveste perfect in peisaj, urmeaza o melodie ca Unnatural Selection si este urmata de una ca E=MC2.
Navigatorii vasului Forever incearca cu disperare sa faca ceva pentru Pamant, incearca sa puna in aplicare un Experiment cu ajutorul caruia, rasa omeaneasca va fi salvata.
River Of Time poate fi considerata fara discutie singura piesa 100% folk metal de pe album.

E=MC2 ne introduce deja in atmosfera apocaliptica a ultimei piese. Vioara de pe refren este grozava! "Let's break the equation E=MC2". Nu stiu daca vor reusi sa sparga teoria relativitatii, dar sigur solo-ul de chitara al lui Mike Romeo a spart multe capete('nuff said :) ).

E clar ca finalul este deobice hiba filmelor, uite aici nu este asa, chiar deloc, finalul este chiar cea mai buna piesa de pe album. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre aceasta adevarata opera de arta, dar The Sixth Extinction este fara egal pe acest album.
Ultima parte a melodiei e incredibil de desolanta, iti transmite un sentiment puternic. Toti Pamantenii mor cu exceptia unuia, Migrator, iar cei de pe nava Forever isi iau talpasita de pe Pamant.
Mai trebuie sa mai pomenesc despre solo-ul de clape de pe la minutul 7?
Incredibil!!! De abia astept viitorul album Ayreon!

NOTA ALBUMULUI : 9.5/10


P.S.: Am descoperit o trupa interesanta, italiana, NOSOUND ii spune. Teoretic astazi ar fi trebuit sa cam apara noul lor album. Sunt o combinatie interesanta de electro/ambiental/post-rock/psychedelic-space prog, o trupa ce merita urmarita, ce mai! Inca ma mai gandesc daca sa le cumpar ultimul album.

P.P.S.:Pe 7 martie apare noul Meshuggah - obZen. Can't wait!

Sapte voci romanesti de exceptie

Am primit o leapsa(am aflat recent ce-i aia, hehe) de la krossfire despre muzica romaneasca, mai exact, despre vocile romanesti. El i-a amintit aici pe: Sergiu Cioiu, Sorin Chifiriuc, Calin Pop, Liviu Tudan, Mircea Florian, Valeriu Sterian si Marin Teodorescu.
Voi parasi putin terenul prog-rock, dar nu in totalitate, sper eu.
E ironic cum lepse(sper ca asta-i pluralul de la leapsa) dintre acestea iti aduc aminte ca in Romania se facea si se face muzica, e ironic cum ascultandu-i pe Phoenix iti dai seama ca am avut atata potential( sau cum ar spune americanul, so much damn potential), si uiti ca daca dai pe MTV sau TV-Klumea dai de muzica proasta si expirata, uiti ce melodii proaste sunt la Eurovision, uiti de toate acestea si vezi "the big picture", Romania muzicala cu partile ei bune si proaste, in acest post vreau sa demonstrez ca partile bune din industria muzicala a Romaniei sunt mult mai multe decat cele proaste, si ca, pentru un moment, ar trebui sa ne concentram doar la astea, la partile bune.
So, here we go:

1.Tatiana Stepa


Hehe, Cenaclul Flacara, va mai amintiti? Eu sincer nu, pentru ca n-am trait vremurile alea. Dar noroc ca mai exista inregistrari, CD-uri si emisiuni cu ea, marea voce din folk-ul romanesc, Tatiana Stepa.
Probabil vi se pare prezentarea bombastica si nejustificata, dar nu, Tatiana Stepa merita asta din plin.
Vocea ei e acum mai calda decat in tinerete(la cei 44 de ani ai sai...), si asta se intampla pentru ca, spune ea(citez din memorie):"s-au abatut multe suferinte asuprea mea, lupta cu boala, toate astea m-au facut sa ma maturizez muzical, si vocea mea a devenit mai calda". Tot ea a mai spus(citat tot din memorie):"Sunt multi artisti, azi, cu voci bune, dar care nu-mi transmit nimic".
By the way, Tatiana Stepa a suferit de cancer.

Tatiana Stepa - Totusi, iubirea
Tatiana Stepa - Copaci fara padure






2.Doru Stanculescu

Ramanem tot la folk, si nu la orice folk, la printre primii folkisti romani. Probabil multi dintre voi ati auzit melodia "Ai, hai"(o s-o pun si la sfarsit).
Nu ma leaga prea multe amintiri de acest folkist, dar e fara discutie unul dintre cei mai mari folkisti romani(impreuna cu Pittis, Tatiana Stepa si multi, multi altii).
Dupa relatarea lui Pittis, Doru Stanculescu a scos primele acorduri folk la Ateneul Roman, frumos!

Doru Stanculescu - Ai, hai
Doru Stanculescu - Fara petale





3.Ada Milea

Daca de Doru Stanculescu am zis ca nu ma prea leaga multe amintiri, de Ada Milea ma leaga cu siguranta multe amintiri. Ah, albumul Absurdistan a fost primul album al ei pe care am pus mana, mai tin minte colindele ei horror, "Sa injectam slanina in gaina", etc.
Pe ea n-am pus-o aici ineaparat pentru voce, cat pentru umorul ei negru, comedy songs-urile, creativitatea si abilitatea ei sa-si schimbe vocea in functie de situatie(e actrita pana la urma).
Repet, n-are o voce extraordinara, dar nu pot sa nu zambesc si sa rad cand ii ascult melodiile, deci cred ca isi merita locul aici.

Ada Milea - Hai sa dam topoare la popoare
Ada Milea - Plai & Manea
Ada Milea - Colinda Horror
Ada Milea - Sa injectam slanina in gaina
Ada Milea - Cioara





4.Lucian Darie

Cine e Lucian Darie? Ei, bine e un artist de jazz anonim, dar talentat, nonetheless.
L-am descoperit acum putin timp cand un user softpedia a pomenit de la la un topic de Jazz.
Recunosc ca sunt impresionat de calitatile vocale ale acestui individ(revin la ce am spus la inceputul postului).
Poate, intr-o zi, artistii ca el vor fi pretuiti la adevarata lor valoare. Acum, Lucian Darie e nou in industria muzicala, neavand, dupa cunostintele mele, nici o melodie proprie, chiar as fi curios sa vad o melodie scrisa de el, sper sa nu fie un fel de Mika autohton.

Lucian Darie - Prelucrare dupa "Tudorito Nene"
Lucian Darie - You Are The Sunshine Of My Life(cover dupa Stevie Wonder)






5.Alexandru Andries

Printre cei mari artisti romani de blues(e la concurenta cu A.G. Weinberger), Alexandru Andries a reusit sa promoveze blues-ul in perioada comunismului.
A absolvit Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" si face niste desene foarte frumoase(Check out!).
Inca imi mai rasuna in cap solo-urile lui memorabile la chitara.
"Ma doare maseaua, da' mi-e frica de dentist" - Nu pot uita versul asta, la fel cum nu pot uita nici : "La productia de tepe suntem,Doamne, pe primul loc in lume" :) .

Alexandru Andries - Ma doare maseaua
Alexandru Andries - Dracula Blues




6.Teodora Enache

"I don't know any "foreign" well-known female singers in the US. But Teodora could become one, due to her scat, her wonderful voice and power to give herself by singing"Ahmet Ertegun
Cu asta am zis tot! Desi poate parea exagerat, asta e dovada clara si de necontestat ca fata asta are valoare. Oricine cu o vaga idee despre Ahmet Ertegun imi poate confirma asta.
Acum, despre Teodora Enache, a facut canto si improvizatie cu...Johnny Raducanu! Ritm cu Maurice De Martin si a facut canto la Academia de muzica din Iasi.
A castigat o groaza de premii, nu are rost sa le enumar.
A cantat cu muzicieni ca: Les Paul(!!!!!!!!!), Johnny Raducanu sau Stanley Jordan.
Dupa ultimul ei tur in America a fost numita noua Ella Fitzgerlad.
Vocea ei e incredibil de calda, emotionanta si fina.
Puteti intra aici pentru a vedea mai multe poze cu ea.
A cantat inclusiv la Montreux Jazz Club, toate acestea sunt performante la care multi muzicieni pot doar visa!

Teodora Enache - Blue Moon(melodie de Johnny Raducanu)
Teodora Enache - Les Feuilles Mortes(melodie de Johnny Raducanu)



Honorable Mention:

7.Costel Busuioc
(fara poza)

O sa ma intrebati: Cine-i asta? Practic nici eu nu stiu, am auzit de el la televizor acum cateva zile.
Costel a mers in Spania sa lucreze in constructii, si acolo in Spania s-a dus la un concurs de muzica unde a ajuns in finala(!) si este intitulat "noul Pavarotti".
Eu ii urez succes in concurs si sper sa-si continuie cariera muzicala. Baiatul are talent(va puteti convinge aici)


MULT SUCCES IN CONTINUARE, COSTEL!

Leapsa merge catre oricine vrea sa o preia.

The Mars Volta - Bedlam In Goliath

Lansat la : 29.ianuarie.2008
Gen : Heavy Prog
Line-up :

• Omar Rodriguez-Lopez – guitar
• Cedric Bixler-Zavala – vocals
• Isaiah Ikey Owens – keyboards
• Juan Alderete – bass
• Thomas Pridgen – drums
• Marcel Rodriguez-Lopez – percussion
• Paul Hinojos – sound manipulation, guitar
• Adrián Terrazas-González – flute, tenor saxophone, soprano sax , bass clarinet
  
• John Frusciante – guitar

Playlist :

1. "Aberinkula" – 5:44
2. "Metatron" – 8:11
3. "Ilyena" – 5:35
4. "Wax Simulacra" – 2:38
5. "Goliath" – 7:15
6. "Tourniquet Man" – 2:37
7. "Cavalettas" – 9:32
8. "Agadez" – 6:43
9. "Askepios" – 5:10
10. "Ouroboros" – 6:35
11. "Soothsayer" – 9:07
12. "Conjugal Burns" – 6:35

The Mars Volta este o trupa tanara, cu mult potential si fiti sigur ca nu spun asta despre orice trupa noua aparuta dupa ploaie.
Combina cu succes jazz-ul, alternative rock-ul, progressive rock-ul si psychedelic-ul, totul cu o doza de influenta latina(Omar si Marcel Rodriguez-Lopez sunt amandoi Puerto-Ricani).
Tipii nu sunt geniali, sunt decenti pentru sec. XXI, cum sunt si trupe precum Radiohead sau Ayreon, ineditul lor consta in faptul ca incearca sa foloseasca elemente si teme muzicale care nu sunt asa de mult folosite de muzicienii din ziua de azi.
Albumul e mult mai straight-ahead decat ne-au obisnuit ei, e energic si bine realizat, de la coperta la mixajul din studiu si interpretare.
Cam astea ar fi punctele forte, dar acum vine un mare minus, are mari, mari probleme cu song-writing-ul. Stiu, o sa spuneti ca e ca si-n gluma aia, sunt pe moarte, in rest totul e bine. Ei bine, nu e chiar asa, marea lui problema este repretivitatea, pe ansamblu-aici se simt influentele din alternative rock-. Unele piese sunt atat de obositoare incat trebuie sa ai nervii tari sa le duci pana la capat. Dar aceasta repetivitate este salvata de cateva piese foarte inspirate si de efectele de studio.
Lirica e de asemenea un punct forte a celor de la The Mars Volta, pe toate cele 4 albume ale lor lirica a salvat piesele slabe.
Din persectiva mea de old-timer e cam tot ce poti cere de la un album aparut in anul 2008. Poate va enerveaza ca tot ma leg de aspectul temoral, nu pot sa nu ma leg de el, e un factor important cand vine vorba de muzica, pentru ca muzica a decazut, la fel si asteptarile mele trebuie sa scada in comparatie cu asteptarile mele de la o trupa din anii '70, oricare ar fi ea.
Frusciate are un rol important pe acest album, el canta partea de chitara care se aude in canalul drept. Nu stiu daca ar mai fi albumul asta asa de bun fara contributia lui.
Mi-am ales 8 piese(din 12) despre care sa vorbesc mai in detaliu(le-am si bolduit sus, la playlist). So, here we go:

1. Aberinkula - Probabil definitia repetivitatii, repetivitate la cub, nu stiu cum sa-i zic, dar clar prima piesa e si cea mai proasta. Solo-ul de la sfarsit mai salveaza din monotonie, dar nu de ajuns pentru a considera o piesa macar buna. Pot spune ca ma si enerveaza, pe alocuri.

2.Metatron - Si aceasta piesa urmeaza reteta primei, dar are schimbari de tempo, refren bine realizat, vocalistul te face sa canti o data cu el, sa simti spiritul! Cu multe efecte de studio, dar foarte bine plasate. Now we are talking!

3.Ilyena - Nu poti sa nu sesizezi vodocoder-ul de la inceput, foarte bine plasat, e o chestie inspirata sa pui pasaje spoken la inceput de piese(o faceau si Vama Veche si le iesea de minune). In rest, piesa e mediocra, nu slaba, atentie, mediocra. Nu iese cu nimic in evidenta, solo de chitara bunicel...si cam atat! Ah, ar mai trebui precizat sfarsitul, destul de inspirat.

4.Wax Simulacra - Si acum...drums please...the big sooong! The...the...big shit, if you ask me, au scos-o doar ca sa aiba si radio-urile ce manca. Asta e marele lor single, i-au scos si videoclip, watch out! Oricum, deja m-am obisnuit cu ideea ca fiecare album bun trebuie sa aiba o piesa de asta...

5.Goliath - Asta e una dintre piesele foarte bune. Cu solo-uri in forta, rapide, cu schimbari de ritm, o piesa aproape completa. Chiar imi place Omar, e inspirat, technic pe alocuri. Am auzit ca a invatat singur, bravo lui! Sfarsitul e mai putin reusit, too noisy for me!

6.Tourniquet Man - Eu o iau ca o continuare linistita pentru Goliath :) . Se simt puternic influentele psychedelice. Intermezzo pus chiar la mijlocul albumului, foarte buna ideea! Ma face sa ma gandesc la vremuri de mult trecute...

9.Askepios - Trecem direct la piesa 9, unde, spre bucuria mea, The Mars Volta au devenit foarte psychedelici, in limita posibilitatilor secolului in care ne aflam, bineinteles,(iar factorul temporal).

11.Soothsayer - Cu siguranta cea mai buna piesa de pe album, unde influentele latine sunt evidente si unde The Mars Volta isi arata cu adevarat potentialul creativ. O piesa de nota 10, dar din pacate repetivitatea din celelalte piese trage nota albumului in jos.

NOTA FINALA : 8.0/10

Nota lui Radu : 7.0/10.
M-am gandit ca ar fi o idee cel putin buna sa adaug si nota cititorilor. So, let them flow!


Nu pot sa le dau mai mult, le scad 2 puncte pentru repetivitate si pentru oboseala care ti-o transmite dupa o a 2-a ascultare al albumului, in rest totul de bine.
Si ca o concluzie, e un album bun pentru o petrecere, o zbenguiala, un concert live, dar nu e alegerea cea mai buna pentru a te relaxa in sufragerie :) .

P.S.: In zilele care urmeaza voi recenzia Ayreon - 01011001, un proiect care, zic eu, imi merita atentia. So watch out!

Hello, Prog Maniac!

Cum fiecare blog nou inceput trebuie sa aiba un mesaj de inceput, m-am gandit sa scriu si eu unul.
Eu sunt Mahtan Elendil, am avut blogul o perioada de timp aici: , dar pentru ca n-am mai avut timp, blogul meu a murit si m-am gandit la o rebranduire, in sensul in care aici voi scrie DOAR despre muzica(prog-rock si tot ce tine de el, mainly).
Vor fi trupe vechi care in prezent nu mai exista, trupe vechi, dar care mai vietuiesc si azi si trupe noi care sunt gata sa ne serveasca cea mai buna muzica care poate fi facuta in sec. XXI.

Sper ca mesajul de mai sus a fost destul de convingator, cel putin destul de convingator incat sa va fac sa-mi urmariti si postarile ce vor urma.

Acestea fiind spuse, va voi prezenta un video cu 2 piese de pe albumul Spectrum(1973) - Billy Cobham, Quadrant si a.Aniexity,b.Taurian Matador, ambele instrumentale.

http://www.youtube.com/watch?v=bbLjObdYWhQ.

Ca tot am intrat pe terenul fusion-ului, sa va prezint muzicienii care au dat viata acestui album:

Billy Cobham(percutie) - Bandleader-ul. O figura foarte importanta in lumea fusion-ului si a prog-rock-ului, in general. Considerat cel mai bun baterist al fusion-ului(dupa mine in in primii 5 the best drummers of all time). A avut colaborari cu Miles Davis si a cantat in prima formula a trupei The Mahavishnu Orchestra.

Tommy Bolin(chitara)R.I.P. - Un chitarist care nu a iesit prea mult in evidenta din cauza faptului ca a murit tanar(la 25 de ani), dar care a reusit sa-si faca un nume, in principal printre fanii Zephyr('69-71'), a lansat 2 albume cu ei, si printre fanii Deep Purple('75-'76), un singur album de studio, dar si prin aceasta colaborare a lui cu Billy Cobham.

Jan Hammer(clape) - Un clapar cunoscut doar prin prisma faptului ca a cantat in Mahavishnu Orchestra. Pentru a va face o idee despre acest instrumentist puteti asculta primele 4 albume semnate The Mahavishnu Orchestra.

Lee Sklar(bass) - Concerteaza cu Phil Collins, daca ati vazut un concert Phil Collins stiti sigur despre cine vorbesc :) .

Cam astia ar fi muzicienii mai importanti care au cantat pe acest album(sau muzicienii care cred eu ca sunt mai importanti de pe acest album, ca sa fiu mai corect :D ).

In principal va promit un post la 2 zile, sper sa ma pot tine de promisiune.

P.S.: M-am gandit sa recenziez noul album The Mars Volta - Bedlam In Goliath(2008), prog-rock modern, eu cred ca merita.